luni, 18 martie 2024

Între agonie și bucurie a fost vindecarea

 

În 2016 am avut un traumatism, pe partea stanga a capului. Imediat după, cca 1 ora nu vedeam decat în ceata, cu ambii ochi, dimineața după trezire.
Am făcut terapii, a fost totul în regula.
În 2020, la 51 ani, mi-am luat ochelarii, + 1. Nu i-am suportat la ochi; me deranjau, vedeam în ceata mult timp după ce-i scoteam de la ochi.
În toamna anului 2023 am constatat ca vad cumva în ceata, la vederea de aproape. Cu ochelarii luați în 2020 e în regula. Bineinteles ca am spus la curs, trainerei si colegelor, dar m-au trimis la oftalmolog.
După ce m-am aventurat în frig, curent, neacoperită la cap, în iarna lui 2024, m-am trezit cu ochiul vanat, congestionat! Super, era tot ce visam! Mai grav, am constatat ca de fapt, cu ochiul drept vad foarte bine și ca vederea în ceata e doar la ochiul stang. Chiar și după o simpla baie, ochiul era afectat. Ba chiar ma durea și vedeam dacă nu cvadruplu, cel puțin dublu. Distracție la maxim! Am redus programul de condus. La distanța era în regula, dar ma deranja sa vad dublu în bord.
Cobai pe medicina alopata - nici nu ma gandesc! Au mai făcut ei experimente pe mine, în tinerete și m-au costat scump. E o chestie de mare finețe, asa ca risc, cu ce știu eu sa fac mai bine.
Încep sa imi fac terapii, abordand fiecare bucatica componenta a ochiului. Rău nu puteam să-mi fac, așa că, curaj și răbdare; doar e ochi, nu e pancreas să-l repar într-o saptamana!
Terapiile specifice făcute, aveau să ajute tesuturile afectate sa se vindece. Cu ce? Cu tesuturile sanatoase din jur. Nu mare mi-a fost mirarea ca, după primele 2 terapii, am văzut cu ambii ochi în ceata. Știam ca nu pot strica, așa cum lucrasem, dar tot am fost îngrijorată: cand virez spre bine, ca pe ochi se lucreaza greu? Si sa am o vedere suficienta sa pot sa vad sa imi fac terapiile.
În luna februarie, în timpul detoxifierii pentru schimbarea structurii apei intracelulare, a trebuit sa ma monitorizez foarte bine. Așa ca si terapiile pe ochi au fost binevenite.
Acum, la jumătatea lunii martie, așa cum deja stiti unii dintre voi, respir usurata. Am reușit! Și, ii mulțumesc vieții pentru toate lecțiile și binecuvântările de care am avut parte. Multumesc vieții mele spirituale, care m-a facut sa am încredere maximă în puterile mele!
Ce ar fi dacă nu as folosi ochelarii deloc, pentru ca vederea ar fi perfectă? Chiar cred ca varsta nu conteaza.
Nu trebuie sa faca nimeni ca mine! Fiecare sa isi aleaga calea! Decizia va apartine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu